Definita cuvantului caschetă
CASCHÉTĂ s. f. șapcă cu cozoroc și cu fundul rotund și larg. (< fr. casquette)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu caschetă
OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina. ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ. Vezi definitia »
HIDRARGIRÓZĂ s.f. (Med.) Boală datorită intoxicării cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale membranelor, tulburări psihice etc. [< fr. hydrargyrose]. Vezi definitia »
ZIMÁZĂ, zimaze, s. f. Enzimă care se găsește în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon. – Din fr. zymase. Vezi definitia »
cotrúță (cotrúțe), s. f.1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »
puichíță, puichíțe, s.f. (reg.) 1. puică mică. 2. bibilică, pichere, câță. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puicuță. 4. plantă erbacee perenă, toxică, cu frunzele groase și lucitoare în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-paștilor, de culoare albă. 6. nume de plantă. 7. numele unei specii de broască. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z