VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio]. Vezi definitia »

APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. – Apă + suf. -ărie. Vezi definitia »

DEMONOMANÍE s.f. Nebunie produsă de credința de a fi stăpânit de demoni. [Gen. -iei. / < fr. démonomanie, cf. gr. daimon – demon, mania – nebunie]. Vezi definitia »

OFIOLATRÍE s. f. cult al șarpelui sau al dragonului. (< fr. ophiolâtrie) Vezi definitia »

LEGÁȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen. -iei, var. legațiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio]. Vezi definitia »