Definita cuvantului mândălac
MÂNDĂLÁC, mandălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândălac
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus) Vezi definitia »
darac, daracuri s. n. (er.) act sexual. Vezi definitia »
ACARDIÁC, -Ă adj., s. m. (monstru) care prezintă acardie. (< fr. acardiaque) Vezi definitia »
CAZÁC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor. 2. (În Rusia, începând din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak. Vezi definitia »
GENEZIÁC, -Ă adj. referitor la geneză (3). (< fr. génésiaque) Vezi definitia »