PELÁSGIC, -Ă adj. care aparține pelasgilor, popor preelenic; pelasgian. ♦ ziduri ĕ = denumire dată zidurilor ciclopice, din epoca miceniană. (< fr. pélasgique) Vezi definitia »

mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli). Vezi definitia »

ASTRONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la astronautică. II. s. f. știința și tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică. (< fr. astronautique) Vezi definitia »

LOGAÉDIC adj. vers ~ = vers complex din anapești și iambi sau din dactili și trohei ori iambi. (< fr. logaédique, gr. logaoidikos) Vezi definitia »

PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique. Vezi definitia »