TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte. Vezi definitia »

schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit). Vezi definitia »

jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere. Vezi definitia »

SCHISTOCÍT s. n. schizocit. (< fr. schistocyte) Vezi definitia »

MEGALÍT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult. (< fr. mégalithe) Vezi definitia »