PONDERATÓR, -OÁRE, ponderatori, -oare, adj. Care menține echilibrul între două forțe. – Din fr. pondérateur. Vezi definitia »

MOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Antrenant, care îndeamnă la luptă, la o activitate socială. [< mobiliza + -tor]. Vezi definitia »

MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major]. Vezi definitia »

BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor. Vezi definitia »

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »