ERUCTÁȚIE s. f. eliminare de gaze din stomac, însoțită de zgomot, prin esofag și cavitatea bucală; râgâială. (< fr. éructation, lat. eructatio) Vezi definitia »

AUTOTRANSFÚZIE s. f. 1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă. 2. autohemoterapie. (< fr. autotransfusion) Vezi definitia »

CARDIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia inimii; cardiopatologie. (< fr. cardiologie) Vezi definitia »

CORTIZONOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosire terapeutică a cortizonului. [Gen. -iei. / < fr. cortisonothérapie]. Vezi definitia »

SCHIZOIDÍE s.f. Constituție psihică caracterizată prin tendința de interiorizare; schizotimie. [Gen. -iei. / < fr. schizoïdie]. Vezi definitia »