Definita cuvantului mânz
MÂNZ, mânji, s. m. 1. Puiul (de sex masculin al) iepei. ◊ Expr. A umbla ca mânzul după iapă sau a merge (ori a se ține) mânz (după cineva) = a se ține pretutindeni după cineva, a nu se dezlipi (de cineva), a se ține scai (de cineva). ♦ (Reg.) Puiul măgăriței. 2. (Fam.) Epitet dat unui copil sau unui tânăr (zburdalnic, plin de vioiciune). – Cf. alb. mës.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânz
SIMILIBRÓNZ s. n. alamă de zinc, care imită bronzul. (< fr. similibronze) Vezi definitia »
gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri Vezi definitia »
BRONZ s.n. Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ◊ Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î.e.n., caracterizată prin apariția și dezvoltarea uneltelor și armelor de bronz. ♦ Obiect, (spec.) statuie, statuetă de bronz. ◊ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< fr. bronze, it. bronzo]. Vezi definitia »
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu excepția zincului), mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ◊ Epoca de bronz = epocă preistorică, caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care s-au făcut arme și unelte de muncă. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din bronz. – Fr. bronze. Vezi definitia »
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz. Vezi definitia »