CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

TRANVERTÓR s. n. mașină electrică sincronă care convertește un curent continuu în curent alternativ și invers sau care schimbă frecvența unui curent alternativ. (< fr. tranverteur) Vezi definitia »

DISTILATÓR s.n. Aparat de distilat. [Cf. fr. distillateur]. Vezi definitia »

EVALUATÓR s. m. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. (< fr. évaluateur) Vezi definitia »

ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur]. Vezi definitia »