ARHITECTÚRĂ s.f. 1. Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structură armonioasă (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcătuire internă; construcție; constituție. [Gen. -rii. / < lat. architectura, fr. architecture]. Vezi definitia »

chelarábă (calarábă), chelarábe (calarábe), s.f. (înv.) brozbă, gulie. Vezi definitia »

scurtăturícă, scurtăturíci, s.f. (reg.) haină scurtă mică; scurtătură mică; scurtă mică; clinișor. Vezi definitia »

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde]. Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s. f. Hormon sexual masculin care se prepară prin izolare din urină. – Fr. androstérone. Vezi definitia »