SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu). Vezi definitia »

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais]. Vezi definitia »

MULINÉU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné]. Vezi definitia »

paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”. Vezi definitia »

MICACÉU, -ÉE adj. (despre roci, minerale) care conține mică. (< fr. micacé) Vezi definitia »