NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique]. Vezi definitia »

VÓRNIC, vornici, s. m. 1. (În evul mediu, în țările românești) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. 2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg. ♦ Funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩnikŭ. Vezi definitia »

SCULPTOGÉNIC, -Ă adj. (despre oameni) demn de sculptat. (< sculpta, după fotogenic) Vezi definitia »

obúznic, obúznici, s.m. (înv.) comandant de tabără. Vezi definitia »

ELECTROOSMÓTIC, -Ă, electroosmotici, -ce, adj. Privitor la electroosmoză. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. électro-osmotique. Vezi definitia »