gint (gínturi), s. n. – (Înv.) Rasă, neam, națiune. – Mr. g’intă. Lat. gens (Pușcariu 722; Candrea-Dens., 747; REW 3735; DAR), cf. it., sp. gente, fr. gent. Este dublet al lui gintă, s. f. (rasă), latinism din sec. XIX, astăzi puțin folosit. Vezi definitia »

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis. Vezi definitia »

OBSECVÉNT, -Ă, obsecvenți, -te, adj. (Despre o vale) Care are o direcție de curgere contrară direcției de înclinare a straturilor. – Din fr. obséquent. Vezi definitia »

AMENDAMÉNT s. n. 1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop. 2. corectare a anumitor erori sau omisiuni. 3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite. 4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. (< fr. amendement) Vezi definitia »

LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experiențe de laborator. (< germ. Laborant) Vezi definitia »