ACCESÓRIU, -IE I. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial. II. adj., s. n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius) Vezi definitia »

MACARAGÍU, macaragii, s. m. Muncitor care manipulează o macara; macaragist. – Macara + suf. -giu. Vezi definitia »

PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. Vezi definitia »

PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Rar) Care are culoarea prazului; verde-deschis. – Praz + suf. -uliu. Vezi definitia »

TEMPLÍU, -ÍE, templii, adj. (Rar) De templu. O liniște templie (ALECSANDRI). – Din templu + suf. -iu. Vezi definitia »