EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. Vezi definitia »

PLEURECTOMÍE s.f. Rezecție parțială a pleurei. [< fr. pleurectomie, cf. gr. pleura – coastă, ektome – excizie]. Vezi definitia »

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis). Vezi definitia »

DACTILOLOGÍE s.f. Mijloc de înțelegere (între surdomuți) prin semne convenționale făcute cu degetele; dactilofazie. [Gen. -iei. / < fr. dactylologie, cf. gr. daktylos – deget, logos – vorbire]. Vezi definitia »

ARTERIOPATÍE, arteriopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile pereților arteriali. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériopathie. Vezi definitia »