PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie. Vezi definitia »

fartiție, fartiții s. f. capriciu, moft. Vezi definitia »

CARIOLOGÍE s.f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [< fr. caryologie, cf. gr. karyon – nucleu, logos – studiu]. Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [Pr.: bi-o-] – După fr. biochimie. Vezi definitia »

INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition]. Vezi definitia »