Definita cuvantului concrețiune
CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concrețiune
INTUIȚIÚNE s.f. v. intuiție. Vezi definitia »
INFLEXIÚNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; ușurința cuiva de a-și schimba tonul. 2. (Mat.; în sintagma) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis. Vezi definitia »
INTERLOCUȚIÚNE, interlocuțiuni, s. f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var.: interlocúție s. f.] – Din fr. interlocution. Vezi definitia »
LEZIÚNE s. f. 1. alterare morfologică a unui țesut, organ sau organism; rană, plagă. 2. (jur.) prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lésión, lat. laesio) Vezi definitia »
putrificațiúne, putrificațiúni, s.f. (înv.) putrefacție. Vezi definitia »