limán (limánuri), s. n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18). Vezi definitia »

BAIÁN, baiani, s. m., baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian. Vezi definitia »

OPIOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care abuzează de opiu. [< fr. opiomane]. Vezi definitia »

PODÁN, podani, s. m. Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany. Vezi definitia »

palauán (referitor la Palau) (-la-uan) adj. m., s. m., pl. palauáni; adj. f., s. f. palauánă, pl. palauáne Vezi definitia »