Definita cuvantului consistoriu
CONSISTÓRIU s. n. 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu consistoriu
MEGATÉRIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decât elefantul. (< fr. mégathérium, lat. megatherium) Vezi definitia »
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire]. Vezi definitia »
SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu. Vezi definitia »
VIBRATÓRIU, -IE adj. vibrator. (< fr. vibratoire, lat. vibratorius) Vezi definitia »
CASIOPÉIU s.n. (Chim.) Lutețiu. [Pron. -si-o-pe-iu. / < fr. casiopeium]. Vezi definitia »