LABIRÍNT¹ s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus) Vezi definitia »

PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens) Vezi definitia »

REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant. Vezi definitia »

a da cu gazometrul de pământ expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte. Vezi definitia »

ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora +suf. ant. Vezi definitia »