ZÓNA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură]. Vezi definitia »

DESHALOGENÁ vb. I. tr. A elimina halogenul dintr-un compus. [< fr. deshalogéner]. Vezi definitia »

Una dintre definițiile la cuvantul MAJOR este greșită >> (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur. De fapt, majoră este gama în care semitonurile sunt situate între treptele 3-4 și treptele 7-8. Vezi si definitia de la MINOR care este corecta. Si gama minora cuprinde 5 tonuri si 2 semitonuri, dar dispuse intr-o alta ordine. In alta ordine de idei, VA MULTUMESC FOARTE MULT pentru munca Dvs. si pentru instrumentul creat, pe care, marturisesc, il folosesc zilnic cu cea mai mare incredere. Mihai Croitoru Vezi definitia »

FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. Vezi definitia »

detuná (detún, detunát), vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul^[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s. f. (trăznet^[1]); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s. n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata. Vezi definitia »