BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală. Vezi definitia »

AGÓNĂ s. f. Linie de pe suprafața pământului ale cărei puncte nu prezintă declinație magnetică. – Din fr. agone. Vezi definitia »

TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec. Vezi definitia »

grílă (gríle), s. f. – Grilaj, zăbrele, gărduleț. Fr. grille, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. – Der. grilaj, s. n. (zăbrea, gratie, grilaj), din fr. grillage. Vezi definitia »

CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. Vezi definitia »