PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire]. Vezi definitia »

ACRIBÍE s. f. exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică. (< it. acribia) Vezi definitia »

a fi pe drojdie expr. a ajunge la fundul sacului, a nu mai avea nici un ban. Vezi definitia »

ZINCOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tehnica obținerii clișeelor metalice folosite în imprimerie; zincogravură. ♦ Atelier în care se execută asemenea clișee. [Gen. -iei. / < fr. zincographie, cf. fr. zinc, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »