SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (prin restricție) ciocoime. ♦ Partidul conservator (al boierilor). – Din albastru² + suf. -ime. Vezi definitia »

PASERIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări în general de talie mică, cântătoare, ai căror pui ies din ou golași și orbi; păsărele; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. paseriformă. / < fr. passériformes]. Vezi definitia »

pronume demonstrativ de apropiere Vezi definitia »

BĂITĂNÍME s. f. Mulțime de băietani. – Din băietan + suf. -ime. Vezi definitia »