ELECTRICIÁN, -Ă s. m. f. lucrător specializat în lucrări de instalații electrice. (< fr. électricien) Vezi definitia »

BAN² (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare. 2. (În sec. 13-16, în Ungaria) Dregător regal, conducător al unor regiuni de graniță. 3. (În ev. med. în Țara Românească) Reprezentant al domnului în Oltenia; de la sfîrșitul sec. 15 pînă în 1831 (și în forma de mare ban), a fost primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor. Vreme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor. 4. (Din sec. 17, în Moldova) Dregător domnesc. 5. Persoană care avea acest titlu. Vezi definitia »

OCHEÁN¹, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an. Vezi definitia »

MARMOREÁN, -Ă adj. Ca de marmură; marmoreu. [Pron. -re-an. / < fr. marmoréen, cf. lat. marmor – marmură]. Vezi definitia »

paiván (paiváne), s. f. – (Banat, Trans.) Funie, pripon, opreliște. – Var. poivan. Sl., bg. paivan (Tiktin). – Der. (îm)păivăni, vb. (a priponi, a împiedica un cal). Vezi definitia »