dulámă (duláme), s. f. – 1. Haină veche purtată de boieri și apoi de burghezie. – 2. (Olt.) Haină lungă de postav alb. – Mr. dulumă, megl. dulmă. Tc. dolama (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb. dolama, mag. dolmány, pol., rus. dolman. Din aceste ultime cuvinte provine dubletul dolman, s. n., cf. fr. dolman, sp. dormán. Vezi definitia »

LIMÁNDĂ s. f. 1. gen de pești plați din Oc. Atlantic. 2. (arheol.; în cultura acheuleană) piesă cu două fețe, plată și foarte prelungă. (< fr. limande) Vezi definitia »

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) aróm s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma). Vezi definitia »

MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit¹. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »

AGÁVĂ, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late și groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac frânghii și diferite țesături. – Din fr. agave. Vezi definitia »