APOLINÍSM s. n. caracter apolinic. (< apolin/ic/ + -ism) Vezi definitia »

TEBAÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu opiu. [Pron. -ba-ism. / < fr. thébaïsme]. Vezi definitia »

CHEMOTACTÍSM s. n. sensibilitate particulară a unor ființe vii față de atracția unei anumite substanțe chimice; chimiotactism, chimiotaxie. (< germ. Chemotaktismus) Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Gestaltism. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. configurationism. Vezi definitia »

CULTÍSM, cultisme, s. n. Afectare, bogăție căutată, artificială a stilului. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. – Din fr. cultisme. Vezi definitia »