ISOCRONÍSM s.n. v. izocronism. Vezi definitia »

CICLOTURÍSM s. n. turism cu bicicleta sau cu ciclomotorul. (< fr. cyclotourisme) Vezi definitia »

MENDELÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia transmiterea caracterelor ereditare se face după anumite legi fixe, independent de acțiunea și influența mediului exterior asupra organismului. (< fr. mendélisme) Vezi definitia »

ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus. Vezi definitia »

HENOTEÍSM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu]. Vezi definitia »