IRITÁȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mânie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio]. Vezi definitia »

ACIDURÍE s. f. prezența excesivă a unui acid în urină. (< fr. acidurie) Vezi definitia »

ZÓDIE, zódii, s.f. ~ 2. ~; p. ext. destin, ursită. v. stea. ~ 3. (Rar, personificat) Ursitoare. Vezi definitia »

CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio. Vezi definitia »

nebleznicíe, nebleznicíi, s.f. (reg.) prostie, stupiditate; nepricepere. Vezi definitia »