NATURALÍSM s. n. 1. Curent sau tendință în artă și literatură, care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferința pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omenești etc. 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei (evoluție biologică, plăcere etc.), viața morală fiind o prelungire a celei biologice. – Din fr. naturalisme. Vezi definitia »

SERVOMECANÍSM, servomecanisme, s. n. Mecanism al unui regulator, prin care acesta acționează direct sau prin intermediul unui alt mecanism asupra mărimii sau parametrului de reglat. – Din fr. servomécanisme. Vezi definitia »

PAUPERÍSM s.n. (Liv.) Sărăcie extremă, mizerie. [Cf. fr. paupérisme, rus. pauperizm]. Vezi definitia »

ERUPTIVÍSM s.n. Ansamblu de fenomene legate de mișcarea și de localizarea magmelor în scoarța terestră sau pe suprafața ei. [< fr. éruptivisme]. Vezi definitia »

METEORÍSM s. n. (Med.) Simptom caracterizat prin mărirea volumului abdomenului provocată de acumularea de gaze în stomac sau în intestin; balonare, meteorizație. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorisme. Vezi definitia »