ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. țâgan. Vezi definitia »

CONGRÉSMAN, congresmani, s. m. Membru al Congresului Statelor Unite ale Americii. – Din engl. congressman. Vezi definitia »

PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. Vezi definitia »

ciocâldán, ciocâldáni, s.m. (reg.) fecior tânăr (de 17-18 ani); flăcăiandru, cătărigă. Vezi definitia »

URGONIÁN s.n. (Geol.) Ansamblu de formații calcaroase din cretacicul inferior, în care predomină coralii. // adj. Care aparține acestor formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. urgonien]. Vezi definitia »