ilíc (ilíce), s. n. – Pieptar fără mîneci. Tc. yelek (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. γελέϰι, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek și sp. jaleco, it. gilè, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (‹ jiletcă). Vezi definitia »

GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique]. Vezi definitia »

nepáșnic, nepáșnică, adj. (înv.) agitat, neliniștit. Vezi definitia »

INTRADÉRMIC, -Ă adj. situat în dermă, în grosimea pielii. (< fr. intradermique) Vezi definitia »

ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -ce, adj. (În filozofia antică) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns. – Fr. ésotérique (< gr.). Vezi definitia »