BINIȘÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine¹. 2. Cu băgare de seamă. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! 3. Cu blândețe, prietenos. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu binele. Vezi definitia »

EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris. Vezi definitia »

sanabór, s.n. (reg.) numele unui leac folosit pentru astmă. Vezi definitia »

ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur]. Vezi definitia »

ANCHETATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o anchetă. (după fr. enquêteur) Vezi definitia »