ERITRURÍE s.f. (Med.) Colorare în roșu a urinei, datorită hemoglobinei sau unui pigment colorat introdus în organism. [Gen. -iei. / < fr. erythrurie]. Vezi definitia »

COARTICULÁȚIE s. f. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor. (< fr. coarticulation) Vezi definitia »

potentáție, potentáții, s.f. (înv. și reg.) violență. Vezi definitia »

ACONDROPLAZÍE s. f. Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului și ale trunchiului. – Din fr. achondroplasie. Vezi definitia »

ISOMORFÍE s.f. v. izomorfie. Vezi definitia »