INDOEUROPEÍSM s. n. însușire a limbilor indo-europene care apar în alte familii de limbi. (< germ. Indoeuropäismus) Vezi definitia »

ILUMINÍSM s.n. 1. Curent de gândire raționalist din sec. XVIII-XIX, care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale și perfecționarea morală prin răspândirea culturii („luminii”) în popor; luminism. 2. Concepție religioasă care afirmă existența inspirațiilor directe de la divinitate. !< fr. illuminisme, it. illuminismo]. Vezi definitia »

FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism. Vezi definitia »

PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreísm s. n.] – Din fr. pythagorisme. Vezi definitia »

VERSLIBRÍSM s. n. folosire a versului liber modern. (< fr. vers-librisme) Vezi definitia »