ONIRÍSM s.n. (Liv.) Halucinație, delir care se înrudește cu visul; aiurare. ♦ Structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste. [< fr. onirisme]. Vezi definitia »

SUFÍSM s.n. Sistem de gândire mistic-teozofic, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. [< fr. soufisme]. Vezi definitia »

COMUNIONISM s.n. Sistem politico-economic post capitalist care se întemeiază pe principiile armoniei comunităților (casa comună, piață comună și legislație comună). Termenul este introdus în lucrarea „Manifest- Va fi revoluție!” și este o construcție din cuvintele comunitate-uniune-comuniune. Vezi definitia »

STRABÍSM s. n. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activității globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală. (< fr. strabisme) Vezi definitia »

FIZIOCRATÍSM s.n. Doctrina fiziocraților; fiziocrație. [< fr. physiocratisme]. Vezi definitia »