HIPOSPADÍAS s.n. (Med.) Malformație (congenitală) caracterizată prin situarea meatului dedesubtul penisului. [Pron. -di-as. / < fr. hypospadias]. Vezi definitia »

ÁLIAS adv. Cuvânt latin însemnând „altfel”, folosit pentru a arăta o variantă; zis și... [Pron. -li-as. / < lat., fr. alias]. Vezi definitia »

spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu. Vezi definitia »

CÍVITAS s.n. (În organizația provincială romană) Teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal. / < lat. civitas – cetate, stat]. Vezi definitia »

RAS², -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. Vezi definitia »