NEOPITAGORÍSM s. n. curent filozofic de origine ale-xandrină care a reactualizat pitagorismul, îmbinându-l cu platonismul și accentuând tendințele sale mistice. (< fr. néo-pythagorisme) Vezi definitia »

ANIMALICULÍSM s.n. Concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism. [< fr. animaliculisme]. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme]. Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

zeflemísm (rai) (ze-jle-) s. n. Vezi definitia »