EURIBÁR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu acvatic. [Pron. e-u-. / < fr. eurybare]. Vezi definitia »

morocar, morocare s. n. (înv.) cinzeacă de băutură spirtoasă. Vezi definitia »

ELECTUÁR s. n. preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. (< fr. électuaire) Vezi definitia »

har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »

MUȘCHETÁR s.m. 1. Soldat înarmat cu o muschetă. 2. Nobil care făcea parte dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. [Var. muschetar s.m. / < fr. mousquetaire]. Vezi definitia »