Definita cuvantului dublu
DÚBLU2, -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dublu
títlu (-uri), s. n. – Nume, rang; drept; cuvînt sau text din fruntea unei lucrări. – Var. înv. titol, titulă, tituluș. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57), cf. sl. titlŭ (Cihac, II, 413). Sec. XVII. Tituluș, prin pronunție mag. din lat. titulus (Gáldi, Dict., 163). – Der. titula, vb. (înv., a intitula); titrat, adj., din fr. titré; titular, adj., din fr. titulaire; titulatură, s. f., din germ. Titulatur; întitula, vb. (a numi). Vezi definitia »
SEPTÚPLU, -Ă adj. înșeptit, de șapte ori mai mare. (< fr. septuple, lat. septuplus) Vezi definitia »
a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție. Vezi definitia »
ȘMUȚTÍTLU s. n. (poligr.) copertă falsă, interioară; pagină de gardă. (< germ. Schmutztitel) Vezi definitia »
HEMICÍCLU, hemicicluri, s. n. Spațiu mare sau construcție în formă de semicerc pentru săli de cursuri, de spectacole etc. [Var.: emicíclu s. n.] – Din fr. hémicycle. Vezi definitia »