POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène]. Vezi definitia »

șiuvién s.n. (reg.) leaț (despicătură lungă și îngustă de lemn, în patru muchii, folosită în tâmplărie). Vezi definitia »

TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. Vezi definitia »

IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin. Vezi definitia »

ȘPÍLHOZEN s. m. pantalonași cu bretele, pentru copii. (< germ. Spielhose) Vezi definitia »