ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif]. Vezi definitia »

RETROACTÍV, -Ă adj. Care are efect și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut; (spec.; despre legi) care se aplică și pentru fapte din trecut. [Pron. -tro-ac-. / < fr. rétroactif, it. rettroattivo, cf. lat. retroagere – a face înapoi]. Vezi definitia »

DENOTATÍV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații. – Din fr. dénotatif. Vezi definitia »

ANTISPORTÍV, -Ă adj. Care nu practică și nu iubește sportul; contrar spiritului sportiv. [Cf. fr. antisportif]. Vezi definitia »

ARGUMENTATÍV, -Ă adj. care conține o argumentare. (< engl. argumentative) Vezi definitia »