STIH, stihuri, s. n. 1. (Înv., pop. și poetic) Vers; p. ext. (la pl.) poezie. 2. Verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească. – Din sl. stihŭ. Vezi definitia »

OCTOIH,octoihuri , s.n. Carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii(cantate succesiv pe opt glasuri);fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte . [Acc.siöctoih-Varöhtoic s.n.]- Vezi definitia »

stih (stihuri), s. n. – 1. Vers. – 2. Verset. – 3. Poezie. – Mr. stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 137), cf. sl. stichŭ. – Der. stihoavnă, s. f. (cîntare bisericească la sfîrșitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihui, vb. (a compune versuri, a versifica); stihuitor, s. m. (versificator); stihiră, s. f. (cîntare la slujba de dimineață), din mgr. στιχηρόν; stihotvoreț, s. m. (înv., poet), din rus. stichotvorec. Vezi definitia »

PERITRÍH, -Ă adj. (biol.) cu peri, flageli sau cili dispuși în jurul unui organ. (< fr. péritriche, germ. peritrich) Vezi definitia »

SFÁNȚIH s. m. v. sfanț. Vezi definitia »