ECOMIMÍE s. f. paramimie constând în repetarea mimicii interlocutorului, la schizofrenici. (< fr. échomimie) Vezi definitia »

SENSITOMETRÍE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea sensibilității materialelor fotografice în raport cu intensitatea și compoziția spectrală a radiației luminoase, cu durata expunerii și cu modul de prelucrare a materialului. (< fr. sensitométrie) Vezi definitia »

DIGRÉSIE s. f. v. digresiune. Vezi definitia »

PLASTOGRAFÍE s.f. Falsificare a unui document sau a semnăturii de pe un document. [Gen. -iei. / < ngr. plastografia]. Vezi definitia »

práștie (prắștii), s. f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prășcău (var. prașcău), s. m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, s. m. (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, s. m. (cal lăturaș); împrăștia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa). Vezi definitia »