ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -e, adj. Caracteristic alegoriei; exprimat în pilde. ◊ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. – Fr. allégorique (lat. lit. allegoricus). Vezi definitia »

CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus) Vezi definitia »

TRIPTÍC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque. Vezi definitia »

PARASIMPATOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care exer-cită în organism efecte corespunzătoare acelora pe care le produce paralizia sistemului parasimpatic. (< fr. parasympatholytique) Vezi definitia »

CRISTALOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la cristalografie. [< fr. cristallographique]. Vezi definitia »