ÎNDOÍT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu²; dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi. Vezi definitia »

șuipuít, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu păr puțin în coamă și pe coadă. Vezi definitia »

pâclișít², pâclișítă, adj. (reg.) care a fost pocit prin tundere. Vezi definitia »

antracít s. m., pl. antraciți Vezi definitia »

TRONCĂNÍT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni. Vezi definitia »