AFILÍAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Fr. affiliation. Vezi definitia »

PEDOLOGÍE² s. f. 1. Curent pedagogic care susține că dezvoltarea copilului ar fi determinată fatal de ereditate și de mediul său social (conceput ca invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie. Vezi definitia »

ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio]. Vezi definitia »

SITOFOBÍE, sitofobii, s. f. Stare patologică care constă în frica de mâncare și care apare în unele boli mintale. [Var.: sitiofobíe s. f. ] – După fr. sitiophobie. Vezi definitia »

OFIOFAGÍE, ofiofagii, s. f. Folosire a șerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie. Vezi definitia »