SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl. superstructure) Vezi definitia »

SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură. Vezi definitia »

tấrcovă s.f. (reg.) chelie. Vezi definitia »

CHINOLÍNĂ, chinoline, s.f. Substanță organică lichidă, cu proprietăți bazice, care se obține prin distilarea uleiurilor de oase. (cf. fr. quinoléine, engl. quinoline) Vezi definitia »

nómizmă, nómizme, s.f. (înv.) monedă. Vezi definitia »