TRAVEST͹ s. n. 1. apariția pe scenă a unui personaj sub înfățișarea altuia; interpretare a unui rol masculin de către o femeie sau invers. 2. (fig.) deghizare, mască. (< fr. travesti) Vezi definitia »

BUTOIEȘTI, com. în jud. Mehedinți; 3.473 loc. (1991). Stație de c. f. Mănăstirea Gura Motrului, întemeiată sub Neagoe Basarab și reconstruită în 1653; reparații în sec. 19. Vezi definitia »

cuntí, cuntésc, vb. IV (reg.) a se îndătina, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui (cu ceva). Vezi definitia »

TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc. 2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului. 3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tărtja. Vezi definitia »

FET(I)- elem. feto-. Vezi definitia »