HIPERTROFÍE s.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertrophie, cf. gr. hyper – peste, trophe – hrană]. Vezi definitia »

GLICOPEXÍE s.f. Fixarea zahărului la nivelul țesuturilor organice. [Gen. -iei. / < fr. glycopexie, cf. gr. glykys – dulce, pexis – fixare]. Vezi definitia »

FLUOROMETRÍE s.f. Dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență. [< fr. fluorométrie]. Vezi definitia »

TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. Vezi definitia »

AEROFAGÍE s. f. Act reflex care face pe unii oameni să înghită, o dată cu alimentele, o cantitate de aer (ducând la tulburări organice). – Fr. aérophagie (< gr.). Vezi definitia »